Zi plina…
12 Dec 2009 2 comentarii
in I.M.P.A.C.T
…la castel. Dar haideti sa le luam pe rand: se presupunea ca astazi plecam in excursie cu IMPACTII pe la Hunedoara la Castelul Corvinilor, apoi pe la zimbri si terminam cu Prislop. Itinerariu destul de simplut, dar, pentru copii o ocazie buna sa mai scape de acasa, de aceleasi peisaje si sa faca ceva diferit.
Ideea excursiei a fost primita cu mare entuziasm, doar ca, de la a zice pana la a face e drum lung, pe care nu toata lumea il duce la bun sfarsit[ca sa nu fiu prea rautacioasa]. Asa ca, ne-am trezit azi cu jumatate din lista de participanti si cu slabe sanse ca excursia sa mai aiba loc. Mai dureros[cel putin pentru mine] a fost sa vad ca cei prezenti chiar isi doreau sa mearga si ca pentru a face asta parintii au trebuit sa faca anumite eforturi[de ordin financiar]. Dezamagirea din ochii lor, cand i-am anuntat ca nu se mai tine excursia, este de nedescris. Pentru mine a fost un moment tare, tare dificil.
Ei bine, am ramas doar cateva persoane[sa zicem organizatorii] si ne gandeam ce putem face si ce solutii ar putea exista ca o astfel de experienta sa nu se repete. De fapt, eram si noi dezamagiti, caci, si noi dorisem sa mergem, sa scapam putin de cotidian. Si ghiciti ce? Am mers.
E adevarat ca n-a fost foarte frumos din partea noastra, dar, colega mea de “liderit” era mult prea dornica sa vada castelul, asa ca am luat masina ei si-am pornit la drum. Pe jumatate fericiti si pe jumatate dezamagiti de situatie, ne-am facut itinerariul intr-un cerc restrans si ne-am distrat copios. Acum nu ca as vrea sa par insensibila, dar, castelul ala nu e cine stie ce, plin de schele, incaperi in care nu s-a mai facut mare lucru de mult si care parca dau sa cada pe tine. E adevarat ca are si partile lui bune…[armurile expuse dupa care eu sunt innebunita], dar, nu e totusi ceva extraordinar[exceptand faptul ca am facut poza cu Mos Craciun]. Cat despre minunatii zimbri, aveau o privire asa trista ca nu-ti mai ardea sa stai si sa-i pozezi. Linistea de la Prislop a incununat intreaga zi si ne-a dat asa un car de ganduri bune.
De fapt, ziua asta m-a facut sa ma gandesc in primul rand ca aceasta excursie trebuie neaparat facuta cu IMPACTII, apoi ca daca vrei cu adevarat se poate, si, nu in ultimul rand ca e de rau cu seriozitatea asta printre oameni. Asadar, sfatul meu e sa anuntati din timp sau macar sa fiti siguri cand afirmati ceva, nu de alta, da puneti alti oameni in situatii aiurea si nu stiu daca merita efortul. Aaaa da, si m-am gandit ca maine am o zi plina de sociologie…dar..asta urmeaza intr-un post viitor:))
Ziua voluntarului
04 Dec 2008 Un comentariu
in I.M.P.A.C.T Etichete:bucurie, despartire, Sentimente, voluntari
Maine, 05.12.2008, se sarbatoreste Ziua Voluntarului, tocmai de aceea as vrea sa scriu si eu cateva randuri despre acest fenomen nou numit voluntariat.
Eu sunt voluntara de 4 ani si 2 luni (aproape) in cadrul Fundatiei Noi-Orizonturi in programele IMPACT si Tabara VIATA.Am inceput cu programul IMPACT participand la o prima intalnire desfasurata la noi in oras in urma invitatiei unei colege de clasa(care pe vremea aceea imi era si cea mai buna prietena).Am cunoscut atunci persoanele care mi-au fost mai tarziu lideri la IMPACT, prieteni si ajutoare inafara IMPACT-ului:Vali Popescu si Erika Rascol.In general evit sa folosesc nume de persoane in posturile mele, dar acesti doi oameni au insemnat pentru mine oamenii care m-au ajutat sa ma regasesc, sa-mi creez o identitate si sa ma dezvolt ca om, devenind cu ajutorul lor adolescentul de azi si maturul de maine.
Am ramas sa fac proiecte alaturi de colegii mei de la IMPACT pentru ca mi-a placut ideea, pentru acolo puteam sa fiu eu, parerea mea era ascultata si ma simteam apreciata si importanta in tot ceea ce se intampla acolo. Pe langa asta, eu imi dorisem de mica sa fiu de folos oamenilor din jurul meu(si nu numai) iar alaturi de IMPACT reuseam sa ma fac utila atat oamenilor cat si naturii. In acest sens am desfasurat mai multe proiecte in folosul comunitatii(le numin noi) care au mers atat pe partea ecologica( si am sa va enumar aici cateva nume de proiecte:”Mai mult sport , mai multa sanatate”, “Clean-fast”, “Gandeste curat”,” S.O.S Natura”,etc) cat si pe partea umanitara(si am sa dau numele celui mai cunoscut proiect al nostru in acest sens si anume “Inimi Deschise” care s-a desfasurat de-a lungul a 3 editii in fiecare an de Craciun).Prin aceste proiecte am avut ocazia sa cunosc oameni noi dar si sa invat lucruri noi.
La inceput ma loveam adesea de intrebarea:” Da tu ce castigi din astA? De ce continui sa faci ceva fara sa fii platita?”. Atunci cand intrebarea venea din partea unor persoane dragi mie, imi era foarte greu sa raspund, pentru ca simteam ca sunt insensibili, oportunisti si nu vor sa participe la o schimbare in bine, dar, mai apoi, am realizat ca fiecare om gandeste in felu sau si ca daca vreau sa schimb ceva in jurul meu trebuie sa ma schimb pe mine intai.Mai tarziu mi-am dat seama ca fac voluntariat pentru ca imi place, pentru ca viata mea era legata de acest program(IMPACT) si nu-mi puteam imagina o saptamana fara sa ma duc la intalnirile de la club.
Cum m-a schimbaT? Ei bine, aici efectul este evident. Cand am intrat pe usa clubului prima data, eram o fetita timida careia ii era teama sa scoata o vorba, acum insa, vorbitul in public nu mai este o problema, chiar imi place sa fac asta. Pe langa asta, eram foarte dezordonata, uituca si mereu cu capu in nori.Prin IMPACT am ajuns sa traiesc pe Pamant si sa-mi organizez bine lucrurile pentru ca stiu ca imi este mult mai usor daca am ordine atat in ganduri cat si prin lucruri. Am invatat sa ascult, sa iubesc oamenii pentru ceea ce sunt ei si sa imi doresc sa schimb ceva imi bine.Odata cu IMPACT s-a sedimentat in mine dorinta de a face o schimbare.
De ce sa aleaga tinerii voluntariatul? Pentru ca voluntariatul te invata sa traiesti, te pregateste pentru viata si iti deschide mintea.Prin voluntariat inveti ceea ce scoala nu te va invata niciodata: sa fii un om adevarat.
Una dintre marile mele dorinte a fost sa ajung lider in Tabara VIATA(despre care am mai scris eu mai demult intr-un alt post).Odata implinita aceasta dorinta mi-am dat seama ca in timpul petrecut alaturi de liderii din tabara si de participantii de acolo m-am maturizat foarte tare si simt ca am contribuit la schimbarea in bine a acelor tineri.
Revenind la IMPACT, scriu acest post pentru ca vreau sa le multumesc foarte mult unor persoane dragi sufletului meu:Vali si Erika(in primu rand), colegilor mei de la club si tuturor celor de fundatie.Desi in aceste momente ne incearca un sentiment greu, ne asteapta o despartirea grea care va zgudui putin mersul clubului( desi am incredere ca totul o sa treaca si noi vom merge mai departe cu fruntea sus) si anume despartirea de cel care a fost timp de 4 ani liderul, prietenul, tatal, baubaul, mos-craciunul , zeul sau gurul nostru( asa cum l-am numit noi in urma unui joc pe care l-am facut la o sarbatorire IMPACT) si anume Vali. Acest om lasa in urma pe langa lacrimile celor care-l iubesc, regretele si toate lucrurile bune facute cu copii, mii de momente magice alaturi de noi atat in IMPACT cat si in tabara.
Nu stiu de cate ori v-ati despartit de un om pe care sa-l iubiti pentru ceea ce v-a oferit, pentru cum s-a comportat cu voi si pentru ceea ce ati trait impreuna , dar va pot spune ca sentimentul este unul greu si chiar daca stim ca plecarea lui de la IMPACT nu e pentru ca nu ne iubeste ci pentru ca trebuie sa se indrepte spre mai bine, nu putem sa nu fim tristi si sa ne gandim cu groaza la momentul plecarii. Tocmai de aceea , Vali, in numele clubul iti zic ca te iubim si ca mereu vei fi in sufletele noastre si iti multumim oficial pentru tot ce ai facut pentru noi.
Iar pentru voi, voluntarii mei dragi de la club, va doresc la multi ani se ziua voastra si va spun ca va iubesc si-mi pare tare rau ca nu o sa fiu cu voi in aceasta zi speciala.Acest post va este dedicat voua si sper ca poate o sa va motiveze in vreun fel in ceea ce veti face.
Boboc dupa 4 ani…
20 Noi 2008 3 comentarii
in I.M.P.A.C.T Etichete:Fat-Frumos va iubeste
De curand lucram la IMPACT la un proiect numit “Lasa mess`u, ia o carte!” Este un proiect destul de indraznet as zice eu, avand in vedere preocuparile tinerilor ca si noi. Am observat ca tinerii citesc tot mai putin, uita sa scrie si sa se exprime si atunci am zis ca noi putem sa facem ceva in acest sens.
Astfel a pornit ideea acestui proiect. Scopul proiectului este ,evident, sa ii atragem pe participantii la proiectul nostru spre carti, spre citit. Astfel ca in fiecare sambata avem activitati la biblioteca orasului cu tineri de generala si liceu.Ce inseamna aceste activitati? Ei bine…prima intalnire cu ei a fost mai mult o prezentare a proiectului si am incercat sa vedem ce cred ei despre carti si despre a renunta la mess in favoarea cititului.Am fost surprinsa sa vad ca ei sunt de acord cu ideea noastra si au fost chiar incantati de ideea proiectului.
In urmatoarea intalnire vom incerca sa facem o paralela intre film si carti. Speram ca vom avea succes si cu aceasta idee. Dupa aceea, vom organiza o dezbatere pe temele unor povesti sau ale unor basme. Va fi un fel de proces in care ei vor trebui sa isi apere personajele favorite din basmul sau povestea favorita. Urmatoarea intalnire ii va transforma pe cei prezenti la proiect in avocatii cartilor favorite.Ei vor trebui sa aduca argumente care sa sustina cartea lor favorita si sa o scoata ca fiind cartea lunii. Evident ca la sfarsit se lasa cu ceva premii, sperand ca vom reusi sa ii determinam sa aloce cititului mai mult decat 10-15 minute.In mare cam acesta este proiectul, ca sa va faceti o idee despre ce vorbesc.
De ce postul se numeste “Boboc dupa 4 ani…” urmeaza sa explic acum. Avand in vedere ca sunt voluntara a Fundatiei Noi-Orizonturi de 4 ani, am la activ(ca sa zic asa) foarte multe proiecte. Cu toate acestea ma simt ca un novice. De ce? Pentru ca a fost primul proiect pe care l-am facut din postura de lider junior. Pana acum eram un participant care isi lua anumite sarcini in proiect si nu avea prea multe responsabilitati,insa acum a trebui sa gandesc si sa planific mai bine tot ce tinea de proiect. De ce acum? Pentru ca liderul nostru, urmeaza sa plece si fraiele clubului nostru au ramas in mainile noastre.
E adevarat ca am pornit foarte optimista acest proiect, dar sentimentele au inceput sa se amestece:am trecut prin momente in care eram dezamagita de mersul lucrurilor, de neseriozitatea unora, alteori eram fericita sa-i vad pe membrii implicati si optimisti, bucurosi sa incepem si mai ales motivati.Acum insa sunt multumita de cum merg lucrurile(cu mici exceptii).
Ma bucur ca am langa mine oameni doritori sa schimbe ceva, oameni care nu pot ramane indiferenti la ce ii inconjoara.Chiar daca am mai multa experienta in club ma simt cu adevarat boboaca, tocmai de aceea acum invatam impreuna.
Nu as vrea sa inchei acest post fara a spune cat de mult ii iubesc pe “copii” de la IMPACT si ca le multumesc pentru faptul ca au pus suflet in tot ce am facut pana acum.Sunteti cei mai tari dragilor si sper sa ramaneti la fel de implicati.
Parte din mine
18 Oct 2008 Scrie un comentariu
in I.M.P.A.C.T
Cu siguranta nu putea lipsi aceasta categorie de pe blogul meu.IMPACT reprezinta o parte importanta din mine,reprezinta motorasul care ma tine uneori in priza,locul in care tristetea este inlaturata,sansa mea de a-i ajuta pe cei din jurul meu,locul unde iti poti gasi jumatatea (macar pentru o perioada),locul in care poti fi tu fara ca cineva sa te judece pentru asta,locul in care ideile tale pot fi puse in valoare,locul in care gasesti oamenii pe umarul carora poti sa plangi.
In 4 ani am invatat alaturi de acest club ce inseamna viata,omul si mai ales am invatat multe lucruri despre mine.As putea zice chiar ca acest program m-a maturizat,a facut din mine omul care este azi si m-a ajutat sa vad dincolo de aparente,sa citesc dincolo de cuvinte.
Impreuna cu IMPACT`ul am invatat sa lupt pentru ceea ce imi doresc,am invatat sa aplec urechea la soaptele celor din jur.M-am transformat dintr-o fetita timida intr`o persoana care acum poate vorbi in fata unui grup fara sa se teama ca ii vor arunca cu rosii in cap.
In acesti 4 ani am cunoscut o sumedenie de persoane speciale si am vazut ca intr-o lume aparent plina de rautate exista si un gram de bunatate,exista si oameni dispusi sa ajute oameni si ca desi uneori poti esua,succesul e la pasul urmator.
Iubesc acest program numit IMPACT si in acest moment nu vad viata mea fara intalnirile de la club,fara colegii mei .Cuvintele nu ar putea cuprinde niciodata sentimentul care ma incearca cand vine vorba de IMPACT,e ceva dincolo de simtiri,e ca un drog,il ai in sange si e ingrozitor doar gandul ca intr-o zi va trebui sa renunt.
