Home sweet home!
20 Dec 2010 Scrie un comentariu
in Sentimente
O zi perfecta acasa! A inceput devreme si s-a terminat tarziu, dar, a meritat fiecare secunda.
M-am trezit devreme sa ma duc la balul de Craciun organizat de liceul meu(e inca al meu). Am ajuns acolo putin mai tarziu decat trebuia( asa cum ajungeam de obicei cand eram in liceu) si am regasit totul parca neschimbat. Exceptand cateva fete noi, toti oamenii de care imi era dor erau acolo. Prima persoana pe care am intalnit-o a fost tocmai persoana care mi-a ramas in suflet ca un exemplu demn de urmat: directorul. Apoi au urmat alti profesori dragi mie( cu doua exceptii, dar recuperam cumva) si multi colegi de liceu simpatici.
Balul in sine a fost dragut tare, mi-a amintit de noi in liceu, in sala, avand emotii pentru cum va iesi. Aceleasi emotii le-am regasit mai tarziu in organizatori. Dragii mei, conteaza scopul mai mult decat balul in sine: voi ati facut azi niste copii fericiti, iar acest lucru e mai important decat o mie de greseli de pe scena. Sunt mandra tare de voi. Apoi la iesire am avut ocazia sa iau in brate toti oamenii dragi pe care ii vazusem in sala.
Surpriza zilei, cel mai important moment al zilei, a fost intalnirea cu dragul meu coleg de banca. Nu ma asteptam sa fie acolo, si, cu atat mai mult sa-l si vad. Nu cred ca va pot descrie in cuvinte cat de fericita am fost sa-l vad. Imi venea sa-l pap de drag ce imi era. Cred ca orice s-ar fi intamplat apoi n-ar fi contat, caci, eram de-a dreptul fericita. [Punctul 20 de la lista din postul anterior e done]
Apoi, oameni dragi de la IMPACT, “mamica” mea si cu copilasii ei, povesti faine cu ei. Ma bucur mult ca am reusit sa ii vad. Seara, cu fetele. Asadar, multi oameni dragi intr-o singura zi. Ce as putea sa cer mai mult? Am inghetat, dar am zambit mult. Din toata inima. Nimic nu putea fi mai frumos decat atat. Sunt fericita sa fiu acasa!
20
07 Dec 2010 Scrie un comentariu
Si uite-l schimbat! Prefixul, normal. Si cum ii sta bine unui prefix care se respecta, nu se schimba oriunde: se schimba in Bucuresti. Nu se schimba oricum: se schimba in mijlocul saptamanii, cand numai de petrecut nu-ti arde. Dar ce mai conteaza? Cresti? Cresti. Te maturizezi? Cel putin teoretic, da. Imbatranesti? Cu fiecare zi. Si atunci, ce ramane de facut? Cineva ar spune in felul urmator: “Flori, fluturi si baloane si totul va fi bine!” Si astazi ii dau dreptate.
Imi amintesc de un mesaj pe care l-am trimis acum cativa ani unui prieten care facea 20 de ani, care incepea ceva de genul: “20 de vise implinite…”. Mai departe nu mai tine minte, dar stiu sigur ca in secunda in care s-a facut 12 noaptea, a fost primul lucru care mi-a venit in minte( inainte sa sune telefonul si draga de Edwina sa-mi ureze la multi ani) in timp ce il ascultam peVelea. Asadar, mi-a venit prima idee stralucita de la 20 de ani: ce-ar fi sa imi propun 20 de “vise” pentru anul care urmeaza? O data faci 20 de ani, o data ii ai.
Si uite-ma aici, pe blog, gandindu-ma la cele 20 de lucruri pe care vreau se le obtin in anul care urmeaza:
1. Sa nu te includ pe lista!!!![nici o alta lista de acum incolo, ce atatea liste?]
2.Balonase de sapun in parc.[ pentru ca anul trecut n-am reusit, dar anul asta trebuie sa fac asta!]
3. Vreau concert Velea![ nu comentati la artist, vreau intr-un club in care e Alex, atat!!]
4. Vreau sa iubesc Bucurestiul din nou!
5. Vreau sa am cel mai tare club IMPACT din Bucuresti.
6. Vreau Tabara Viata din nou, toata vara, cu cei mai minunati oameni de pe planeta.
7. Vreau sa devin sofer.[ mi-e frica de condus, dar, am crescut acum,nu?:P]
8. Vreau sa fac un om sa zambeasca in fiecare zi.[cel putin unul]
9.Vreau sa raman la buget la faculta. [trebuia sa apara si asta pe undeva...e important totusi]
10. Vreau sa merg la Cluj![Edwina, te iubesc!]
11. Vreau sa tin cel putin 3 traininguri.[ ador sa fac asta]
12. Vreau sa nu ma las schimbata de Bucuresti.
13. Vreau sa invat sa ma orientez prin B.[Anaaa...cand faci pe ghidul?;;)]
14. Vreau sa dau jos ce e in plus.[Cine stie, stie]
15. Sa-l cunosc pe Roberth.[ a se intelege sa apara in tara, ca o vreau pe Deea mea fericita:*]
16.Vreau sa scriu mai des pe blog.[saracul e deja aproape parasit]
17. Vreau sa zambesc[ pana si cu ficatul:P cine a vazut "Eat, pray, love" intelege]
18. Vreau multe haine noi.
19.Vreau tocurile alea magice.[colegele de apartament stiu despre ce tocuri vorbesc]
20. Vreau sa imi vad colegul de banca din liceu.
Asadar, in caz ca vedeti ca nu ma indrept catre indeplinirea celor 20, va astept cu atentionarile de rigoare. Pana una-alta, Voltaj.
Pentru un inger…
03 Noi 2010 Scrie un comentariu
in Sentimente
Acest post vine dupa o pauza lunga de scris si intr-un moment destul de trist: dupa aproape o luna de cand un suflet de copil a fost luat de langa noi pe nedrept. Acest copil se numeste Andrei si imi permit sa zic ca e un inger.
Poate ca va intrebati de ce scriu acest post, ce rost are?. Il scriu pentru ca mi-e dor de el, il scriu pentru ca merita acest post, merita sa nu fie uitat, merita sa fie iubit, merita sa se spuna adevarul despre el. Dar cum l-ai putea uita? Cum ai putea uita un astfel de om? Mereu cu zambetul pe buze, mereu optimist, o persoana matura cu suflet de copil, un iubaret.
Cuvintele se gasesc greu, foarte greu. Atunci cand este luat de langa tine un om atat de bun, te intrebi cine a permis sa se intample asa ceva? De ce el? Cu ce a gresit? Avea atat de multe de facut, avea o viata in fata…si…un imbecil[si as putea spune multe altele despre acea chestie ] i-a taiat aripile. De fapt, ce nu stie el e ca Andrei e un inger, aripile lui abia acum au crescut si poate sa fie un inger alaturi 
de alti multi ingeri de acolo de sus de unde ne vegheaza pe toti.
Deyule draga, vei ramane mereu in sufletul meu si al tuturor. Ai plecat prea devreme, probabil ca cerul avea nevoie de tine…dar oare cerul nu stie cata nevoie de tine avem noi aici?
Vine? nu…
20 Feb 2010 Scrie un comentariu
Azi, in timp ce ma indreptam spre minunata sala, eram asa fericita sa vad ca zapada se topeste, soarele straluceste si parca primavara se grabeste. Cand ghici ce? De fapt, de maine iar ploaie, zapada si frig. Sper doar ca e ultima serie, ca e scurta, si, ca in martie, chiar din prima zi, o sa fie cald si frumos si o sa ne putem bucura de soare, flori, iarba, copaci infloriti…M-am saturat de iarna, de frig, de gheata, de alunecat. Vreau soare…
Pacat ca la sala era inchis…[deschidea la 1 da era 2..si..am lasat-o asa], si, abia daca imi venise cheful de ceva tortura…dar…recuperez maine ca sa nu treaca de tot febra musculara.
Bac…part 1
20 Feb 2010 Scrie un comentariu
Conform noii reforme, minunatul BAC se da in etape, prima, oral romana in februarie. Si daca prin septembrie ne gandeam ca e timp, de curand ne-am trezit cu examenu in fata, si, ne-am dat seama ca …numa timp nu avem noi acum.Si da, lume stresata, parinti agitati, si, nu in ultimul rand, profi pusi pe fapte mari.
Toata lumea stie ca oralul e usor, adica, se merge pe principiul:dai banu`, iei 10-le. De data aceasta, desi ne asteptam sa fie la fel, la noi in liceu a fost pe bune. O spun cu mare mandrie, nu pentru ca am luat un calificativ bun, ci, pentru ca pentru prima data dupa mult timp a fost pe bune, notele s-au dat pe ce s-a stiut si, doamne ajuta, s-a stiut. Ne laudam cu multi experimentati, extrem de putini avansati[cred ca sub 15...daca gresesc sa ma corectati, va rog] si nimic mai jos, cu profi care si-au dorit un oral corect si l-au obtinut, cu elevi care au tratat proba serios si cu multe “dari” peste nas celor care cred ca numai gura e de “Eminescu”. Tot asa!
Nu ca stresul e gata, sau razboiul terminat, dar, de ce sa nu ne bucuram de o lupta castigata? Mai e mult pana departe.
